Arthur și gloata incontrolabilă

PIN

Stelian Negrea

Atacul gloatei furibunde românești  asupra paginii de internet au castelului printului din Lichtenstein , care l-a împușcat pe Arthur, s-a sfârșit tragicomic. TripAdvisor a restaurat ratingul anterior susținând pe bună dreptate că toți cei care au raportat într-o perioadă atât de scurtă de timp pagina castelului n-au avut o experiență personală acolo și o fac din pură răzbunare.

Nu poți apăra un urs împușcat comportându-te ca un stol de hiene turbate.

Furtuna declanșată de împușcarea ursului are 99% emoție, și 1% informație. Toate frustrările și nemulțumirile românilor acumulate în pandemie s-au revărsat în media tradițională și în social media.

Isteria incontrolabilă, care a însoțit cele câteva zile de revoltă pe net dar și la tv, este  specifică maselor care umblă cu spume la gură: fie iei exemplul Revoluției franceze, fie iei exemplul filmelor cu zombi.

Nu e pic de rațiune ci doar ură pură. Sunt două-trei adevăruri și sute de insinuări și mistificări. Toate încep să cadă, una cîte una după ce încet-încet apar informații relevante despre împușcarea acestui animal care teroriza comunitatea locală care a cerut de multe ori ajutorul autorităților dar nu l-a primit.

Mai e ceva: multă ideologie dominantă, a ecologismului. Nu întâmplătător știrea a pornit de la Agent Green și ventilată de Pro tv, cu care primul are legături strânse, și ulterior de toată presa. Șeful de la Agent Green s-a remarcat după ce a intrat cu mașina peste un afacerist local din Deva pe care l-a lăsat paralizat pe viață. Ancheta bate pasul pe loc de la bine de cinci ani iar șansele ca dosarul să fie trimis măcar în instanță se micșorează de la o zi la alta.

Păun este un panicard verde al cărui principal scop este să mențină o isterie colectivă pe tăierea ilegală a pădurilor și pe uciderea urșilor. E o industrie uriașă la nivel mondial din care trăiesc zeci de mii de panicarzi verzi care colportează zilnic jumătați de adevăruri, minciuni sfruntate, insinuări unsuroare etc.

La capătul celălalt al firului este finanțatorul generos care fie urmărește un pur interes economic, fie își exportă peste hotare sentimentul de vinovăție pe care-l are pentru propriile acțiuni/inacțiuni în țara de origine. Nu-l interesează deloc dacă ceea ce exportă este și dorit în țara de destinație.

Subiectul a prins masiv și în presa internațională îndoctrinată masiv de ecologism, finanțată masiv de corporații care finanțează noua religie verde căreia îi vom cădea cu toții victime și căreia îi vom plăti cu vârf și îndesat taxa pe prostie.

De curând, Păun a devenit chiar consilier onorific pe probleme de ecologism al premierului Florin Câțu, fiind susținut în această funcție de Dacian Cioloș, copreședintele USR.

Din această categorie se mai remarcă cei care nu mănâncă carne, a celor care consideră vânătoarea o barbarie și alte asemenea categorii de simandicoși cu burta plină.

O parte au încercat să diabolizeze pe vânători vorbind de tirani celebri de tipul lui Ceaușescu sau Adrian Năstase ca și cum dacă, ca și cum dacă ai păpat vreodată vreun parizer cu carne de urs ești criminal fără doar și poate.

Arthur, și nu Ion sau Ursu minune, a devenit un exponent al xenofobiei sordide a românului care nu pierde nici o ocazie să ne arate cât de cosmopolit este și ce mult, sanchi, ține la valorile europene. În realitate, aplică aceleași etichete xenofobe celui care a venit să vâneze un urs în România.

Același român se dă cu dosul de asfalt când străinul îl acuză ca i-a furat locul de muncă. Dar gloata se înfoaie imediat pentru împușcarea unui urs după care se repede masiv să alimenteze de la OMV Petrom sau Lukoil , să cumpere tot de pe rafturile marilor supermarketuri care-s 99% cu acționariat străin etc

Gloata nu gândește și poate pe acest lucru s-au bazat și cei care au ajutat zilele acestea gloata să fie atît de vizibilă pe un subiect atît de mărunt.

La cele două categorii de mai sus care corespund parțial votanților USR și AUR se mai adaugă o altă categorie: a oamenilor care iubesc animalele. De foarte multe ori mai mult ca pe oameni. Lor li se înmoaie inima rapid când calcă o muscă și aplaudă frenetic când Poliția Animalelor, recent înființată, dă o amendă celor care pălmuiesc o căprioară.

O parte covârșitoare a acestora nu l-ar lua pe Arthur acasă că, deh e greu de întreținut, dar sigur găsesc motive să scuze ursul când mai atacă, sau mai ucide accidental, vreun localnic rătăcit în orașul lui la miezul nopții.

Dar peste toate cele de mai sus, Arthur le-a oferit multora posibilitatea să își scoată la iveală propriile nemulțumiri și frustrări exacerbate exponențial de pandemie cu virusul chinezesc ale cărei măsuri restrictive nu se mai opresc, ale cărei urmări nu mai contenesc să se oprească etc

Arthur a fost pentru moment o bună supapă de refulare socială. Un experiment ce se adaugă isteriei permanente cu tăierea pădurilor de către străini, de cine altcineva, și care nu se va opri aici.

Autoritățile au sărit cu controale și anchete penale de frica viscerală față de gloata incontrolabilă lăsată liberă în nutreț de alegațiile panicarzilor verzi, acești agitatori verzi similari bolșevicilor de pe vremuri.

Ca orice scandal mediatic, care a ars cu o vâlvătaie uriașă timp de câteva zile, acesta se va stinge peste câteva săptămâni indiferent și chiar în ciuda informațiilor care apar de la o zi la alta și care puțin câte puțin reduc dimensiunea pantagruelică a minciunii inițiale.

Leave Your Comments