CCR a ucis definitiv lupta anticorupție. Încă o dată

PIN

Stelian Negrea

Decizia de ieri a CCR conform căreia infractorii vor fi încarcerați numai după publicarea motivării instanței e încă o bomboană pe coliva luptei anticorupție. Nu era îndeajuns că nimeni nu mai instrumentează marea corupție ci doar mici găinării ale unora care nu beneficiază de protecție.

Răspunsul plăpând al ministrului Justiției, cum să stăm liniștiți că poate o fi vorba de altceva, arată că acesta fie nu înțelege că cineva îi tage preșul de sub picioare, fie asistă complice cum se năruie Justiția pe care sanchi o vrea reformată.

Prin decizia de ieri se deschide larg o nouă portiță pentru infractorii care au avut neșansa să fie anchetați și trimiși în judecată, o minoritate față de marea majoritate care se plimbă în mașini scumpe prin prăfuitul București, să beneficieze de o nouă modalitate de a mai lungi procesele până la mult așteptatul moment al prescripției faptelor.

E o nouă mână întinsă de CCR unei elite profund corupte cu aversiune de pușcărie.

Plenul CCR, lobby constant pentru drepturile infractorilor

Practic decizia de ieri le oferă “nenorocoșilor” și „oropsiților” peste care a căzut „năpasta” unei anchete penale din partea procurorilor o nouă șansă de a mai lungi cu șase luni-un an procesul. De ce? Simplu: instanțele sunt atât de încărcate și de suprasolicitate de volumul uriaș de muncă încât le va fi imposibil să dea motivarea în termenul de 30 de zile.

Mai mult, cei care sunt acum încarcerați vor beneficia de posibilitatea să conteste sentința pentru că nu au avut motivarea la momentul condamnării.

Așa că, dacă ești vreun întreprinzător politic care vrea să ia o șpagă pentru o decizie, ai de la CCR un bonus de încă un an.

Pe lângă celelalte deja existente. Dacă să zicem ești prin cu mâța în sac și ai ghinionul să se înceapă urmărirea penală împotriva ta vei sta vreo 2-3 ani pe la miliție și pe la procuratură, probabil mai puțin pe la DNA dar nu la cel actual care a lungit termenul de soluționare a dosarelor.

Asta dacă nu beneficiezi de imunitate parlamentară și atunci stai liniștit picior peste picior să-ți numere ouăle procurorii.

După ce ești trimis în judecată ai deja cel puțin vreo 4-5 ani, în unele cazuri chiar dublu, de la producerea faptelor. Cu un avocat bun sau o echipă de avocați bună o mai lungești cel puțin 2-3 ani prin instanțele de judecată, ba chiar mai mult acum că mai e și pandemie cu virusul chinezesc.

Așa că te trezești undeva la 9-10 ani de la producerea prezumtivelor fapte de corupție în buza unei sentințe. În ultimii ani puțini rechini s-au mai aflat în această postură ingrată, mai mult peștișori de acvariu, dar asta e soarta, size does really matter.

Și odată ajuns aici ai șansa să beneficiezi de noua mână întinsă de CCR ieri. Asta dacă nu te-a rezolvat rețeaua de capă și șpagă din Justiție, care s-a reactivat masiv în ultimii ani. Și așa ai la dispoziție alte șase luni-un an să te gândești dacă mai e cazul să mai stai în această țară mică și neînsemnată de la periferia Europei și să nu-ți iei o binemeritată vacanță și eventual să te întorci pe aici când o mai da CCR o altă decizie favorabilă.

Infractorii au beneficiat de multe, dar foarte multe posibilități de a scăpa de brațul lung al legii: de la tăierea legăturilor dintre SRI și dosarele DNA – hulitul binom de televiziunile de casă ale unor infractori celebri era necesar pentru adunatul de probe solide pentru ca dosarele să reziste în instanțe și nu să cadă ca muștele, până la eliminarea unor probe deja existente strânse de SRI în unele dosare de corupție, până la masacrarea legislativă, îngenuncherea parchetelor prin subfinanțare și decapitare, înființarea a două structuri – SIIJ și IJ – care au băgat frica în magistrați,  etc

Practic, dacă înainte de tot acest desant din ultimii patru ani care a dus la situația descrisă mai sus, DNA avea sub lupă vreo 5% din contractele publice atribuite la nivel guvenamental – 15-16 miliarde de euro pe an – acum le privește dar nu le poate atinge aproape deloc.

Și aici vorbim doar de ban publici și nu de imensa piață privată a bunurilor și serviciilor unde DNA nici nu visează să intre vreodată și unde nici Consiliul Concurenței nu face mai nimic.

În locul marilor rechini și a contractelor babane, DNA și alte parchete au ajuns sperietoarele micii corupții guvernamentale de genul permiselor auto acordate pe șpagă la Suceava, sau șpăgile luate de nu știu de milițian pentru a oferi protecție tarabagiilor din Eforie Nord.

În afară de un hold-up PR-istic și ceva nume grele care au fost atinse cu ceva ani de pușcărie, DNA nu a excelat deloc la recuperarea prejudiciilor. Nici în anii de glorie și cu atât mai puțin acum. O firavă pagină de internet a Agenției Naționale de Valorificare a Bunurilor Imobilizate e cel mai bun exemplu al impotenței guvernamentale în privința recuperării prejudiciului.

Alt monument al impotenței este reprezentat chiar de sediul confiscat al Antena 3 de la intrarea din București care n-a fost valorificat de stat în contul prejudiciului din dosarul ICA al lui Voiculescu Dan, și zace într-o fetidă paragină de mai bine de cinci ani de zile.

În loc de acțiune mai susținută din partea statului, avem parte de seminarii și colocvii unde niște magistrați își blesteamă zilele că trebuie să piardă timpul alături de niște ONGiști mândri de misiunea lor complet goală.

Majoritatea covârșitoare a mass-media exultă față de această situație, după ce ani de zile au măcelărit orice dosar de corupție și mai ales cele ale patronilor lor, clasa politică în majoritatea ei este fie ostilă luptei anticorupție, fie declară ritos că o susține dar fără să poată face mare lucru, iar magistrații fie s-au potolit în mare parte, fie culeg roadele unei afaceri la care au tânjit atâția ani și acum o pot pune pe picioare nestingheriți.

Leave Your Comments