Fără securiști și fără copii acestora în funcții publice? Păi și cine mai guvernează și căpușează România?

PIN

Stelian Negrea

Inițiativa legislativă a lui Claudiu Năsui, ministrul economiei care a scăpat ieri lejer de o moțiune inutilă, în privința interzicerii colaboratorilor fostei Securități a lui Ceaușescu și a copiilor acestora să mai ocupe o funcție publică este o gură de oxigen în băltirea aceasta generală.

Cum era firesc, inițiativa a fost întâmpinată cu un cor puternic de fluierături din două motive extrem de simple. Primul este secretul lui Polichinelle: foștii lucrători ai Securității lui Ceaușescu și copii lor au împânzit aparatul de stat la toate nivelurile, sau mă rog, la nivelurile cele mai înalte. Tot aparatul represiv al lui Ceașescu s-a reconverit după așa zisa Revoluție din 1989 în funcționari de stat, politicieni de succes, lucrători în noile servicii de informații reformate cum altfel și, nu în ultimul rând, în oameni de afaceri de succes.

Va reuși Năsui să elimine securiștii și copii lor din politică?

Toți știu acest adevăr dar nimeni nu-l vede. Dacă tot foarte puțini dintre foții torționari ai fostei Securități au fost condamnați de instanțele de judecată pentru crimele comise înainte de 89 de ce să nu-și croiască fiecare dintre ei și copii acestora un loc în noua Românie eliberată de cuplul dictatorial.

Al doilea motiv pentru care inițiativa a fost întâmpinată cu fluierături este faptul că însuși inițiatorul este bănuit că este un copil al unui fost lucrător al Securității sau, mă rog, al unei structuri de informații românești de dinainte de 89. Năsui s-a apărat și a scos chiar ieri, după ce a depus proiectul de lege în privința eliminării securiștilor și a copiilor acestora din funcțiile publice , dovezi în privința faptului că tatăl său a fost condamnat la moarte de regimul comunist iar bunica sa a fost persecutată de același regim.

Fără să am dovezi, că arhivele diferitelor structuri de informații de dinainte de 89 au fost publicate trunchiat, ci doar urmărind informațiile publicate legate doar de celebra afacere Motorola de după 89 în care a fost implicat Dorel Năsui, tatăl actualului ministru al economiei, nu poți să nu te gândești că s-ar putea înscrie în șablonul unui “legendat”. Adică unui ofițer de informații I se creează aura unei victime a regimului opresiv, acesta reușește să scape într-un fel peste hotare fix în SUA în centrul tehnologic al corporației Motorola din Chicago.

Ulterior, după revoluție, se întoarce în România și vinde la suprapreț niște echipamente Motorola Armatei pe mână cu generalul Armatei Victor Atanasie Stănculescu.

Repet, chiar și în ciuda râurilor de cerneală care au curs pe acest subiect este o speculație atâta timp cât nu avem access la tot dosarul sau ce a mai rămas din dosarul lui Dorel Năsui.

Chiar și așa , inițiativa lui Năsui merită susținută pentru că, pe lângă pletora din PSD și PNL care ar cădea odată ce acest proiect ar trece, și alți miniștri USR+ ar putea să aibă probleme.

Dacă e să dăm cărțile pe față chiar și în al doisprezecelea ceas să o facem până la capăt.

E vorba de ministrul sănătății, Vlad Voiculescu, despre care știm, deocamdată că doar tatăl său, a scris vreo două note informative către fosta Securitate. Fiul și-a repudiat tatăl despre a cărui activitate a susținut că nu a știut niciodată.

Nu știm nimic despre unchiul său și despre rolul avut de acesta în ascensiuna carierei actualului ministru al sănătății începând cu șeful diviziei de sănătate a Erste Bank dela Viena, unde a ajuns extrem de tânăr și fără să aibă facultatea terminată, și parașutarea lui ulterioară ca șef de cabinet al fostului ministru al Sănătății, Anca Dragu, și, în final, cu ocuparea poziției de ministru al sănătății.

Și cu voia dumneavoastră ultimul pe listă este Cătălin Drulă de la Transporturi al cărui tată, Gheorghe Drulă, este vioara întâi într-o firmă despre care s-a scris în permanență că ar fi deținută de un fost ofițer DIE.

Acestea sunt numele din aceste partide despre care, de-a lungul timpului, s-a tot scris că ar fi putut avea legături sau ar fi urmași ai unor securiști dar viața e ca o cutie de ciocolată și niciodată nu știi ce vei găsi în ea, vorba lui Forest. Suspiciuni bazate pe frânturi de adevăr sau doar pe minciuni sfruntate poți avea și în legătură cu alte figuri proeminente din cele două partide.

Numai dacă te gândești că fondatorii PLUS sunt fii unui fost lucrător al Securității și deja începi să extinzi lista cu numele problematice.

Cu cât elimină din spațiul public aceste suspiciuni, cu atât mai repede vor putea să adune mai mult suport pentru această inițiativă pentru care s-a ratat startul imediat după Revoluție, și chiar dacă acum ar părea tardivă e sigur necesară.

E aproape natural ca tot sistemul care e dominat de securiști și de copii lor să le toarne lături în cap atât inițiatorului proiectului de lege cât și partidelor care-l susțin.

Posibil să râmână România neguvernată și necăpușată dar acesta e riscul pe care ți-l asumi când vrei să intri în normalitate.

Un proiect de lege similar ar fi extrem de util să fie extins și în mass-media acolo unde securiștii și copii lor umplu fie acționariatul la vedere sau din umbră al unor instituții media, fie conduc cu prodigioasă deontologie profesională redacții întregi, unii fiind chiar în așteptarea mult râvnitului premiu Oscar.

Leave Your Comments