Șase argumente care arată că inițiativa de înființare a DNA-ul pădurilor e de un populism grețos

PIN

Stelian Negrea

Strivit de lupte intestine și sufocat de lupta dintre PSD și PNL, USR vine cu propriile măsuri populiste dintre care se remarcă de departe, în aceste zile, înființarea cu mare tam-tam a DNA-ului pădurilor.

Asta după ce același USR s-a cățărat, oportunist, în ultimii trei ani pe lupta anticorupție și pe instituția în jurul căreia acerasta funcționează, DNA.

DNA-ul pădurilor surfează pe mișcarea ecologiștilor isterici, a panicarzilor verzi care intră pe proprietățile private să facă dreptate, care văd pericole peste tot unde activează oamenii și pe care le îngroașă și le urlă cu argumente științificie fie subțiri, fie contorsionate astfel încât să servească cauză fie inventate de-a dreptul.

Deși și-a luat oficial cămașa de partid de centru-dreapta, USR se adresează încă unei pături din mediul urban eminamente de stânga care, deși lucrează la privat în corporații, visează cu ochii deschiși la gloria socialist-comunistă unde la loc de cinste este plasată protejarea mediului.

Și așa cum PSD dă pensii mărite cu 40% iar PNL se caută în buzunarele mediului privat, ale cărui interese susține că le reprezintă, ca să le plătească într-un procent mai mic ce-i drept, așa și USR vine cu DNA-ul pădurilor.

Că suntem într-un an dublu electoral unde trebuie să-ții ții electoral cald, înfierbântat și cu iluziile aparent satisfăcute.

Argumentul numărul unu împotriva DNA-ului pădurilor: e ridicol să vorbești de specializare în infracțiunile de mediu, nu sunt infractiuni foarte complexe care să  necesite un parchet specializat.  

E fie tăiere ilegală, câte or mai fi în această piața suprareglementată  e fie furt din proprietatea de stat sau privată.

Numero due: în parchetele și poliție există deja procurori și ofițeri cu practică îndelungată în infracțiuni de mediu.

Trei: inițiativa de înființare a DNA-ului pădurilor e o modificare a legilor Justișiei și impune dezbaterea prealabilă cu sistemul judiciar, organizațiile magistratilor, Comisia Europeană, Comisia de la Veneția și Comisia Greco și evident că nu s-au făcut astfel de consultări, așa cum cere Raportul MCV.

Ce poate să fie mai caraghios și ipocrit la un partid care a susținut cu toată forța demersurile referendumului de anul trecut pe legile Justiției decât ca, un an mai târziu, să facă exact pe dos? Să modifice doar pentru capital electoral legi esențiale fără consultarea tuturor actorilor implicați.

Deși activitatea Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) ridică serioase semne de întrebare legate de onestitatea actualei majorități sub conducerea unei doamne din toxica gașcă Savonea, proiectul USR a primit aviz negativ de la CSM.

Cum să crezi că ai putea avea teoretic succes real și nu doar unul propagandistic dacă n-ai reușit să-i convingi pe magistrați că e nevoie de un parchet specializat pentru infracțiuni de mediu? Cu ce sârg vor trage ei la căruța ta când văd că e doar o gogoașă ideologică și politică?

Argumentul cinci arată un cinism fără margini al inițiatorilor acestui proiect de lege și o necunoaștere reală a realității din lumea justiției. Ministerul Public are deja un deficit de aproximativ 500 de procurori și câteva sute de grefieri judiciari. Dacă există acest deficiti uriaș, care periclitează activitățile curente ale parchetelor de la DIICOT până la DNA de unde să iei resurse umane ca să fie acoperită schema de personal a încă unui nou parchet specializat?

Logica elementară nu te împinge către soluția de a acoperi schemele de personal ce sunt neocupate în prezent?

Cum să te gândești măcar să atragi de partea cauzei tale de panicard verde isteric o partea breslei procurorilor când aceștia, după ce că nu se ajung cu resursele existente, se văd nevoiți să demareze un nou proiect de parchet care secătuiește resursele puține existente.

Argumentul numărul șase. Conform datelor pe 2019 ale Global Forest Watch, România pierde pe oră 1,4 hectare pe oră. Stați ușor nu vă tăvăliți pe jos sau nu vă lăsați intimidați de panicarzii verzi care deja urlă isteric și necontrolat cam cum fac bandele alea teroriste de la Antifa astăzi prin America.

În acest clasament, România e pe locul șase la mare distanță de locul unu, Suedia care pierde 38 de hectare pe oră. Mai vin Finlanda cu 33, Germania cu 12, Austria cu 3,8 și Ungaria cu 1,6.

Știți cumva dacă există o astfel de isterie necontrolată în țările de mai sus? Nu, nu există.

Dar stați, că mai sunt informații: conform INS, suprafața de păduri a României a crescut în 2019 față de 1989 cu vreo 9000 de hectare.

Se aude această informație în gălăgia infernală a panicarzilor verzi care este preluată politic și redirecționată în proiecte de lege de genul celui de înființare a DNA-ului pădurilor? Nu, evident că nu se aude.

Nu mă aștept la rațiune din partea lor pentru că au comportamentul unor agitatori comuniști care inventează în permanență motive de scandal pentru a-și menține mișcarea trează și interesul treaz al finanțatorilor lor. Ce ar zice acești finanțatori dacă nu mai e gălăgie în România pe tema tăierilor pădurilor? Că nu mai sunt probleme și deci că nu mai sunt fonduri de cheltuit în România.

Intericalele panicarzilor verzi nu lovesc în principal în industria lemnului, unde lucrează 100.000 de oameni, cu ai căror reprezentanți mulți dintre ei au stat la masă pentru finanțări generoase ci în 3,5 milioane de gospodării din mediul rural care se încălzesc cu lemne.

Au avut noroc că anul acesta a fost unul cald dar într-un an cu o iarnă complicată cele 3,5 milioane de gospodării vor avea de suferit din cauza creșterii prețului lemnului de foc și a scăderii ofertei pentru că, nu-i așa, toate instituțiile statului cad pradă isteriei necontrolate a panicarzilor verzi.

Protejarea mediului a ajuns o problemă politică, una morală și chiar o nouă religie pentru un grup găgălios de isterici care vor să o impună cu forța unei planete întregi.

Leave Your Comments